Traversarea Australiei cu Radu Păltineanu și Irina Repede, un proiect susținut de Garmin Romania
Două „trike-uri recumbente” și 11.238 de kilometri pedalați prin cele mai sălbatice colțuri ale Australiei, departe de orașe și civilizație. Cam așa s-ar putea rezuma ultima aventură care ne-a purtat din cel mai nordic punct al Australiei continentale, capul York, până la Torbay Head, cel mai sudic punct al Australiei de Vest. Dacă eu nu sunt la prima astfel de expediție, iar pentru mine, Australia este cel de-al treilea continent pe care îl traversez la pedală, după America de Nord și America de Sud, pentru Irina, continentul roșu a reprezentat cea mai mare provocare a ei de până acum. Drumurile neasfaltate și corugate din centrul și nordul Australiei, distanțele uriașe între punctele de realimentare, clima aridă și temperaturile care depășesc pe alocuri 40 de grade Celsius, au fost doar câteva dintre provocările întâlnite prin care amândoi ne-am depășit absolut toate limitele anterioare. Sutele de nopți dormite la cort și miile de kilometri parcurși pe poteci deșertice prăfuite și corugate ne-au revelat fețe inedite ale unui tărâm ancestral care, dincolo de extremele sale climatice, este, poate, cel mai altfel loc cu putință de pe Terra, un ținut în care parcă timpul a stat în loc.
Totul a început în 2020, atunci când Paul Călin, un amic cu experiență în organizarea de ture de aventură în diferite colțuri sălbatice ale Terrei, mi-a propus să fiu gazda unei experiențe outdoor de două săptămâni în Noua Zeelandă. Escapada a coincis cu începutul pandemiei COVID-19, iar la sfârșitul celor două săptămâni, atunci când țările lumii își închideau granițele, iar clienții noștri au plecat acasă, noi am rămas în Noua Zeelandă. Fără să ne dăm seama atunci, prin decizia de a rămâne în țara de la antipozi, începeam, ușor, ușor, să luăm la pas și la pedală Oceania. Am traversat mai întâi Insula de Nord a Noii Zeelande la pas, apoi pe cea de Sud la pedală, pe două biciclete clasice de touring, apoi iar ne-am luat rucsacii în spate și am traversat strâmtoarea Foveaux, ca să explorăm Insula Stewart. Și cum Australia nu era chiar atât de departe, proiectul de a străbate continentul roșu pe două trike-uri a venit ca ceva firesc la finele acestei escapade neozeelandeze.
Trei luni ne-a luat pregătirea temeinică a aventurii australiene, timp în care am pus la punct e-trike-ul solar al Irinei, adaptând un model deja existent pe piață. Totodată ne-am echipat corespunzător pentru a face față durității outback-ului australian. Dincolo de echipamentul de biking, camping și gătit, s-au numărat și un Garmin inReach Explorer®+ care avea să ne asigure comunicarea satelitară și un Garmin fēnix® 5X cu care am înregistrat tot traseul, disponibil acum pe profilul meu de Strava. Ceva mai târziu, Irina s-a dotat cu noul Garmin fēnix® 7S – ediția Solar pe care l-a folosit să monitorizeze permanent pulsul, starea generală a corpului și orele de somn.
Mai întâi a fost Peninsula Cape York cu maiestuoșii săi eucalipți care domină peisajul savanier, apoi coasta de est cu Marea Barieră de Corali, iar în final, vastul centru al Australiei, supranumit outback de către localnici. Am urmărit incluziunea cât mai multor regiuni în traseul nostru și ne-am dorit să explorăm Australia profundă, acea Australie care se lasă cu greu văzută, departe de lume și asfalt. Din totalul celor 11.238 de kilometri înregistrați cu Garmin fēnix® 5X, 2.600 de kilometri au fost pe track-uri și șosele neasfaltate care ne-au permis să explorăm cea mai nordică peninsulă a Australiei, vastele întinderi deșertice din centrul și vestul țării, regiunea deluroasă și incredibil de fierbinte a Kimberley-ului cu misterioșii săi baobabi și în final, coasta de vest, una dintre cele mai pustii coaste ale Terrei.
Australia nu este doar unul dintre cele mai vechi continente ale Terrei (d.p.d.v. geologic) ci găzduiește și una dintre cele mai vechi culturi, cea a popoarelor aborigene. Această combinație, stâncile, lanțurile muntoase erodate, savana și contrastul color și viu oferit de mările și oceanele care înconjoară Australia caracterizează diversitatea acestui tărâm fabulos care, cred eu, putea fi cel mai bine explorat doar din șaua unei biciclete sau, în cazul nostru de pe scaunul unui recumbent. De cele mai multe ori, în mijlocul vastei sălbăticii australiene, singurul fir care ne mai ținea conectat cu restul lumii era Garmin inReach Explorer®+ prin care mai trimiteam câte un mesaj familiilor noastre să știe că suntem bine.
În schimb, toate aceste locuri și experiențe inedite au venit la pachet cu greutăți uneori inimaginabile. Printre acestea se numără temperaturi extreme de peste 45 de grade Celsius, furtuni de praf, poteci nisipoase și corugate, vânt din față și distanțe uriașe între localități. Vă las mai jos câteva repere a expediției noastre în jurul Australiei, care, consider că este cea mai amplă expediție românească de până acum în Australia. În afară de distanțele parcurse pe trike-uri, am ajuns și pe câteva vârfuri emblematice ale continentului și am explorat un arhipelag de insule din oceanul Indian.
Extreme
☞ Peste 100 de zile de pedalat cu temperaturi situate între 35 si 46 de grade Celsius;
☞ Peste 200 sute de nopți dormite la cort;
☞ 589 de kilometri a fost distanța maximă între localități în deșerturile Tanami și Great Sandy situate în centrul/nord vestul Australiei;
☞ Lipsa surselor de realimentare cu apă a reprezentat una dintre cele mai mari probleme, în special în deșertul Tanami. Am cărat la noi în permanență 30 de litri de apă și am fost asistați de alți aventurieri în mașini 4×4 cu realimentarea între localități;
☞ Am parcurs 232 de kilometri la pas prin lanțul muntos Macdonnel preț de 15 zile cu o singură reaprovizionare în ziua a șaptea;
☞ Am avut întâlniri cu taipani, șerpi bruni și șerpi mulga, unii dintre cei mai veninoși șerpi din Australia și de pe Terra;
☞ În apropiere de Capul York, cel mai nordic punct al Australiei, am avut o tentativă de jaf. Doi tineri aborigeni au încercat să ne fure din bagaje în timpul nopții;
☞ Într-o escapadă nocturnă pe cel mai înalt vârf al insulei Magnetic am nimerit într-un pâlc de urzici gigant australiene, Gympie Gympie, a căror înțepătură am resimțit-o 8 luni de zile;
☞ În a doua noapte a incursiunii spre Capul York podeaua cortului ne-a fost ciuruită de furnici;
☞ În deșertul Great Sandy un dunnart ne-a găurit cortul și a penetrat în el;
☞ Roata mea de pe spate s-a opturat pe ultima bucată a traseului din deșert și a trebuit să o schimb în Halls Creek, Australia de Vest;
☞ Suportul de panouri solare al Irinei a cedat pe drum spre Capul York și am avut noroc să întâlnim doi mecanici care i-au construit o plombă deasupra;
☞ La 50 de kilometri sud de localitatea Carnarvon, pe coasta de vest a Australiei, am fost la un pas de a fi trăzniți într-o furtună extremă;
Șosele/tracks OFF-ROAD pe care am pedalat
🚴 Bloomfield Track, Queensland (30 de km)
🚴 Pensinula Developmental Road, Peninsula Capului York, Queensland (476 de kilometri)
🚴 Plenty Highway Queensland/Teritoriul de Nord (389 de km)
🚴 Merenie Loop, Teritoriul de Nord (168 de km)
🚴 Tanami track (774 de km)
🚴 Gibb River Road (572 de km)
Vârfuri escaladate
⛰️ Vf. Bartle Frere (1.622 m), cel mai înalt vârf din statul Queensland. Ascensiunea a durat două zile. Înaintarea s-a adeverit anevoioasă prin jungla luxuriantă și am fost mușcat de lipitori, acesta fiind unul din cele mai umede locuri de pe întreg continentul australian. (decembrie 2021)
⛰️ Vf. Cook (493 m), cel mai înalt vârf de pe insula Magnetic. Nu există rute marcate până pe vârf. Am caiacit 8 kilometri pe mare din Townsville pe insulă (i.e Picnic Bay), apoi am urcat pe cursul pârâului Rockslides și am coborât pe cursul pârâului Endeavour. M-a prins noaptea pe munte și cu toate că purtam pantaloni lungi și bluză cu mânecă lungă am fost urzicat de Gympie Gympie, urzica gigant australiană a cărei înțepătură încă se resimte după aproape 8 luni. (februarie 2022)
⛰️ Vf. Bowen (1.1.21 m), cel mai înalt vârf de pe insula Hinchinbrook și una dintre cele mai dificile ascensiuni din nordul coastei de est a Australiei. Nu există rute marcate până pe vârf. Am urcat pe cursul pârâului Warawilla a cărui nivel era la acel moment mai ridicat decât în mod normal, după ultimele ploi abundente din toamnă. După 12 ore de mers încontinu, m-a prins noaptea pe cursul superior al pârâului unde am făcut un bivy între două roci. În acea seară am avut o întâlnire neașteptată cu unul dintre cei mai veninoși șerpi din Australia, un șarpe brun. A doua noapte am petrecut-o într-o șa de pe creastă iar în a treia zi am atins vârful și am coborât înapoi, pe același pârâu. (mai 2022)
⛰️ Vf. Sonder (1.380 m), al patrulea cel mai înalt vârf din Teritoriul de Nord al Australiei și parte din Larapinta Trail, drumeția de 232 de kilometri ce traversează partea de vest a Munților Macdonnel și pe care am efectuat-o în întregime în iulie 2022.
Altele
🥾 Am parcurs 232 de kilometri la pas prin munții Macdonnel situați în centrul Australiei;
🚣🏽♂️ Am explorat cu un caiac preț de 5 zile arhipelagul Dampier situat în oceanul Indian;
Libertatea pe care am simțit-o aici, departe de oameni, de reguli, de societatea modernă, a fost de neprețuit! Seară de seară, am gătit la foc, fie în deșert, în savană sau pe malul mării, sub bolta înstelată, atât de înstelată cum nu am mai văzut-o nicăieri. Ne-am simțit ca într-o imensă catedrală a libertății sufletului de-a lungul acestei călătorii. Oricât de dificilă ar fi fost ziua de pedalat, oricât de multe obstacole vom fi întâlnit pe parcursul zilei, seara, la foc, totul trecea, totul se linișteștea. Am adormit seară de seară aidoma unor copii cărora li se zice o poveste, fiindcă liniștea din jurul cortului nostru ne permitea să percepem cele mai simple și frumoase sunete ale naturii. A fost atât de magic și liniștitor!
Unii ne-au numit nebuni că ne-am băgat să traversăm zona central deșertică a Australiei pe două trike-uri recumbente. Și nu a fost ușor, dar a fost extraordinar. Atunci când traversezi un teritoriu la pas sau, în cazul nostru la pedală, aparentul nimic, banalul peisajelor infinite începe să-ți reveleze aspecte, locuri, senzații pe care altfel nici nu le-ai bănui.
Trebuie să menționez că această expediție nu ar fi fost posibilă fără ajutorul echipei Garmin România, dar și cel al multor australieni extraordinari care ne-au ajutat în acest demers, fie legat de chestiuni logistice, fie cu cazarea, în puținele localități prin care am trecut. Foarte mulți alții s-au oprit și ne-au oferit apă și asistență pe drumurile izolate ale Australiei, motiv pentru care le suntem incredibil de recunoscători.
Nu în ultimul rând, recunoaștem custozii tradiționali ai Australiei și aducem un omagiu vârstnicilor lor, din trecut, prezent și viitor.
Mai multe detalii, despre mine și expedițiile mele puteți găsi pe blog, Facebook și Instagram.
Autor: Radu Păltineanu
