Viteza a doborât-o, dar nu a renunțat
„Gândește-te întotdeauna la ceea ce ai, mai degrabă decât la ceea ce nu ai.” Este mai mult decât un motto pentru sportiva adaptivă Kiana Clay. O trăiește zilnic în căutarea excelenței în mai multe sporturi, inclusiv motocross, snowboarding, wakeboarding și skateboarding. Să aflăm ce motivează această femeie inspirată de aventură.
Cu Kiana Clay
Cum erai în copilărie… și ce te-a atras în sportul motocross?
Eram pasionată de viteză de când îmi amintesc. Tatăl meu a observat imediat. Când aveam 6 sau 7 ani, mi-a adus acasă un Dirt Nike după am renunțat la roțile ajutătoare de la bicicletă. Mi-am dus noul meu PW80 la Banning, când încă locuiam în California, iar când am accelerat-o prima dată, am fost imediat captivată. Când a venit timpul să-mi aleg numărul de curse, am crezut că are sens să aleg doar 23, deoarece tatăl meu avea 32 de ani. El a fost cel care m-a introdus în acest sport și a fost întotdeauna cel mai mare susținător al meu.
Pentru cei care nu știu sau nu au văzut încă scurtmetrajul, un accident grav de motocross, la vârsta de 12 ani, a dus la pierderea utilizării brațului tău dominant. Într-o clipă, ai trecut de la un tânăr sportiv aspirant la un supraviețuitor. Care a fost cea mai mare provocare în perioada de după operații și recuperare?
Sincer, este cam greu de exprimat în cuvinte. A fost atât de brusc. A trece de la un copil sănătos pe deplin și capabil, la unul cu dizabilități în mai puțin de o secundă, este pur și simplu o nebunie. Am avut grav nervii umărului drept, ca urmare a unui accident de motocross, în care un alt concurent a aterizat pe gâtul meu, smulgându-mi nervii din coloana vertebrală. Am rămas instantaneu paralizată la brațul drept. După mai multe intervenții chirurgicale și recuperare, am început să reccâștig masă musculară (biceps), dar apoi, doar câteva luni mai târziu, eu și tatăl meu am fost loviți de un șofer beat. Ne-am răsturnat de mai multe ori cu camionul nostru. Acel accident m-a împiedicat să-mi recapăt vreodată mișcarea sau să mai simt brațul drept. Am depășit rapid acest moment pentru că am fost forțată. A avea o singură mână de lucru este foarte dificil. Mi-am dezvoltat rapid o mentalitate dură și am învățat că nu te poți gândi la „ce ar fi dacă”…. așa că, în schimb, mă uit doar la „ce este acum”. De acolo, elimini emoția și dezvolți pași care duc la o rezolvare pentru orice.
Cât timp ai stat departe de motor? Și cum ai ascuns de părinții tăi că vrei să te întorci în sport?
Am stat pe lângă motor aproape 7 ani. Când am împlinit 18 ani, m-am gândit: „Ei bine, părinții nu pot să-mi spună nu”. Am continuat să merg la pistă și într-o zi m-am uitat la o motocicletă cu prietenul meu, Conner, și m-am gândit: „Ar fi posibil?” Am luat accelerația din dreapta, am mutat-o la stânga și am mutat frâna din față spre stânga. Am ajuns să-mi pun brațul într-o orteză elastică și am mers toată ziua cu motocicleta. Nu mă mai simțisem așa de fericită de o perioadă foarte lungă de timp.
Care sunt cele mai mari bariere cu care te confrunți ca atlet adaptiv în motocross sau în celelalte sporturi pe care le practici?
Ca sportiv, supracompensez și mă adaptez constant pentru a realiza lucruri de bază. De asemenea, am luptat pentru vizibilitatea globală și ca sportivii adaptivi să fie văzuți ca egali, mai degrabă decât să fie priviți cu milă.
Te-a ajutat sportul să te adaptezi la durerea fizică și psihică care vine cu tipul tău de leziune?
Da foarte mult. Sporturile pe care le fac sunt dure din punct de vedere mental și fizic. Crescând și făcând acele sporturi cu siguranță m-au pregătit și m-au ajutat cu dizabilitățile mele.
Povestește-ne puțin mai multe despre pregătirile mentale prin care treci înainte de competiție.
Vorbesc cu terapeutul meu, apoi cu psihologul meu sportiv. Trecem prin stabilirea obiectivelor, așteptări, setăm playlist-urile muzicale și facem o mulțime de previzualizări. Irene îmi pune niște întrebări foarte grozave și profunde care să mă ajute să ajung la rădăcina temerilor mele și la ce mă oprește mental.
Există vreun fel de aventură sau provocare la care ai spune nu? Ceva care ți se pare nebunesc?
Nu chiar. Fiecare aventură este o experiență nouă și ceva din care să înveți și să te dezvolți.
Care sunt hobby-urile sau distracțiile tale, în afara sportului, care te ajută să te relaxezi?
Îmi plac foarte mult arta, muzica, să lucrez la mașini și motoare, să fac mișcare, jocurile video și să petrec timpul cu familia și prietenii mei.
Care este următorul tău obiectiv în snowboarding? Ce zici de motocross? Orice sport sau aventuri noi pe care speri să le urmezi… sau ar trebui să te urmărimi pe canalele tale de socializare?
În următorii 4 ani, scopul meu este să aduc includerea claselor adaptive la slopestyle și snowboarding-ul big air, deoarece în prezent nu există. De asemenea, îmi propun să fiu prima femeie cu dizabilități ale membrelor superioare care să reprezinte SUA în 2026, în timp ce îmi cresc categoria. Pentru moto, scopul meu este să fiu prima femeie adaptivă care concurează în campionatul Loretta Lynn. Și da, canalele mele de socializare sunt o modalitate excelentă de a ține pasul cu mine!
Găsiți mai multe despre Kiana aici:
Twitter: https://twitter.com/kianaclay23/
Instagram: https://www.instagram.com/kianaclay23/
YouTube: https://youtube.com/channel/UCCrHJO5xraTcPqugQgcpJjg
