Dream ON The Road x Garmin: Povestea Ioanei, triatlonist amator și nomad

De când relația mea cu produsele Garmin s-a oficializat prin Garmin România, într-un mod public și asumat 😊, mi-au revenit în minte multe amintiri.

Primul meu contact cu un produs Garmin a fost prin 2009 când am descoperit offroad-ul. În 2010 am devenit copilot legitimat în Campionatul Național de Offroad și, deci, treaba mea era să navighez pe traseu, iar cea mai mare provocare pentru mine era să setez coordonatele unui azimut și să găsesc direcția de mers. Cred că pe vremea aceea foloseam un GPS Handheld 60CSx.

În 2011 am renunțat la offroad în urma unui accident din timpul unei etape de campionat. Am avut piciorul fracturat în cinci bucăți, reconstruit prin operații, tijă metalică și șuruburi. Au fost doi ani grei, în care am trăit cu incertitudinea de a mai putea merge din nou normal.

Am început să alerg în parc. Prima dată 2-3 km, mai mult mers decât alergat, cu dureri îngrozitoare în picioare. Am mers și a doua zi, și apoi și a treia și tot așa, până am ajuns la 5 km și durerile au început să dispară.

Am încercat apoi cursele de MTB organizate în jurul Bucureștiului, gândidu-mă că sunt deja obișnuită cu pădurea și noroiul de la offroad, deci ar trebui să-mi placă. Am învățat aproapte de la zero să merg pe bicicletă pentru că ultima dată când pedalasem fusese în urmă cu peste 20 de ani pe o bicicletă Pegas cu șa lungă, single speed, pe care am avut-o în copilărie. Îmi amintesc că prima dată când m-am urcat pe MTB am încercat să frânez din pedale, în spate, așa cum știam de la Pegas. Iar schimbatul vitezelor mi-a luat ceva timp până să mă obișnuiesc.

Apoi am început să înot. Întâi bras, abia ajungeam în celălalt capăt al bazinului, dar cu antrenamente specifice, am reușit să învăț să înot și a devenit proba mea preferată din triatlon.

Am adunat cele trei probe ale triatlonului și am avut prima cursa la Trichallenge Mamaia în 2015.

M-am îndragostit de triatlon și am trecut prin toate distanțele, de la sprint, la olimpic, apoi distanță medie (half-ironman) și lungă (ironman) până la ultraman și peste.

Așa am schimbat GPS-ul Handheld 60CSx cu ceasul Garmin Fenix 2. Au urmat Garmin Fenix 3 HR, computerul de bicicletă Garmin 830 și Garmin Fenix 6X Sapphire.

Scriind aceste rânduri, îmi aduc aminte despre doi ani care au fost extraordinari pentru mine în ceea ce privește viața de mea de triatlonist amator.

În 2019, am trecut poarta de finish la Ironman Copenhaga și pentru prima dată am auzit faimoasele cuvinte “Ioana, you are an Ironman!” Iar la nici o lună după aceea, am reușit să mă urc pe podium la H3RO Mamaia cu un PB de peste 30 de minute pe distanță medie. 

Celălalt an fantastic pentru mine, și pentru care rămân recunoscătoare tot restul vieții, este 2022 când în mai puțin de trei luni am reușit să termin două ultra-triatlonuri: Ultra Tri Sweden 610 km și Infinitriman Ultraman 515 km. 

Așa am descoperit că cel mai bine mi se potrivesc distanțele ultra, care, este adevărat, necesită multe resurse, de toate felurile, inclusiv autonomia bateriei pentru echipamentele pe care le folosesc. Iar de anul acesta, Garmin România a venit alături de mine cu modelele cu încărcare solară Garmin Fenix 7X Pro Solar Sapphire și Edge 1040 Solar.

Și pentru că tot am depănat amintiri ca într-un roller-coaster, îmi dau seama că, în afara liniilor de finish pe care le-am trecut, au fost două abandonuri (DNF) care mi-au schimbat radical viața: unul la evenimentul de la offroad și celălalt la prima încercare Ultra Tri Sweden în 2021 când am abandonat cu doar 4 km înainte de finish din cauza epuizării extreme.

După accident, am descoperit triatlonul și am rămas definitiv îndrăgostită de acest sport minunat. Iar după abandonul din Suedia am devenit nomad.

Astfel, de peste trei ani mă prezint ca fiind triatlonist amator și nomad în povestea mea Dream ON The Road.